Omul care s-a jucat cu focul

„Sunt nebuni, frate, inconștienți!”Adrian se revoltă, freamătă de indignare pentru că natura este distrusă în mod voit și egoist. Se află în satul Larga-jijia, un loc unde nu știi dacă se termină județul Iași sau începe județul Botoșani.

Pozează animale sălbatice pe câmp și prin păduri, acolo se simte cu adevărat acasă și fuge din oraș cât de des poate. „Uită-te cum dau foc, naiba să-i ia!”

Coboară din mașină, își depozitează greoiul obiectiv foto cu care focalizează pe distanțe mari și merge la primul grup de săteni care stau pe marginea iazului, în vecinătatea terenului agricol care arde. „Voi ați dat foc aici?”. Sătenii i-au răspuns că nu, nu ei, ei doar păzesc iazul de posibilii pescari neautorizați.

Iazul este unul privat, și nici măcar cu plata nu se poate pescui acolo, așa zic ei. Adrian insistă, îi întreabă dacă totuși știu cine a dat foc la miriști fără să supravegheze arderea ei. Paznicii nu știu, nu cunosc n-au văzut. „Da de unde să știm noi? Fiecare face ce vrea pe tarlaua lui!”

Sarcina lor este să păzească iazul, ce se întâmplă dincolo de el, nu-i privește. „Să-i spuneți că sunt de la Protecția Mediului și că voi face o plângere, o să-l descopăr. Dosar penal îl așteaptă” mârâie fotograful printre dinți. Pare credibil. Orice om care amenință cu un aparat foto de asemenea dimensiuni pare credibil.

Anual, odată cu primele semne de toamnă sau de primăvară, viață de la țară capătă miros de fum. „Întâiul fum de sate/ și-n vale glas de câini” spune Letiția Iubu în a sa poezie „Inscripții pe un bob de grâu”.  Departe însă de această idealizare poetică a imaginii satului și a fumului care se ridică în rotocoale diafane, incendiile de vegetație reprezintă un real pericol și o problemă cu care mediu se confruntă.

Pentru a scăpa de resturile de vegetație uscată de la recolta ce a fost deja valorificată, majoritatea proprietarilor de terenuri agricole din mediul rural sau de la periferiile arabile ale mediului urban, recurg la incendierea acesteia, pentru a face loc pentru viitoarea recoltă Acest procedeu este des folosit, fiind ieftin și rapid. Sute de hectare ard în fiecare sezon, deși legislația, teoretic, interzice incendierile.

Cu efecte pe termen lung

Cu toate ca arderea miriștilor și a vegetației uscate este cea mai întâlnită practică in activitățile de igienizare a terenurilor, aceasta provoacă multe efecte negative asupra solului.  Odată cu arderea resturilor vegetale se distruge și microfauna folositoare de la suprafața solului. Toate aceste elemente formează un micro-ecosistem, o biodiversitate.

De ce este acest aspect atât de important? Prezentată pe scurt, biodiversitatea  însumează varietatea formelor de viață de pe Pământ (chiar și de sub pământ).  Prin interacțiunea acestor forme de viață cu mediul fizic, această diversitate creează ecosisteme care susțin existența tuturor organismelor vii, inclusiv pentru ființele umane.
Biodiversitatea și ecosistemele sunt importante în sine, având în vedere că furnizează  hrană, fibre, combustibili, medicamente și servicii precum reglarea climei, prevenirea inundațiilor, purificarea apei, polenizarea și formarea solurilor. Așadar, atunci când „Badea Ion” își incendiază voit hectarul de coceni de porumb sau de iarbă uscată necosită, nu elimină doar acest surplus de vegetație care nu-i folosește, ci alterează un întreg ecosistem. Cum s-ar spune, „își dă singur foc la valiză”.

Pierderea biodiversității înseamnă mai mult decât simpla pierdere a speciilor. Reducerea pe scară largă a fertilității solurilor este tot o consecință a pierderii biodiversității. Lumea ştiinţifică defineşte solul ca fiind un corp natural viu, care interacționează direct cu atmosfera, care conține organisme vii și care susține vegetația. Acesta este supus constant unui proces de degradare prin diminuarea conținutului de materie organică.

De cele mai multe ori, focul distruge 3-4 milimetri de sol fertil de la suprafață, ceea ce înseamnă foarte mult, având în vedere că un milimetru de sol fertil se regenerează în cel puțin 300 de ani. A nu se uita tristul trecut al țăranilor români care își incendiau terenurile pentru a-i îndepărta pe cotropitori, conștienți fiind că pământul câștigat nu le va putea folosi pentru recoltă o perioadă îndelungată de timp, deci, nu merită să fie câștigat.

În ultimul secol, omenirea a beneficiat enorm de pe urma dezvoltării economice. Cu toate acestea, o mare parte din această dezvoltare este tot mai mult asociată cu un declin al varietății și extinderii sistemelor naturale. Beneficiile pe care le aduce natura societății sunt adesea ignorate și sunt rareori luate în considerare în cadrul deciziilor zilnice atunci când se pune problema unui compromis. Capacitatea ingeniozității umane și a tehnologiei de a înlocui această pierdere este limitată.
Costurile soluțiilor artificiale pot fi cu mult mai ridicate decât cele pe care le-ar implica menținerea încă de la început a biodiversității.

Biodiversitatea din Europa este însă afectată de un declin grav. La nivel mondial, modelele de consum ridicat din Europa și cererea tot mai mare de resurse naturale contribuie la distrugerea biodiversității în alte părți ale lumii.
Costurile pierderii sau degradării biodiversităţii sunt foarte greu de stabilit, dar studiile efectuate până în prezent la nivel mondial arată că acestea sunt substanţiale şi în creştere. În primul raport al proiectului privind evaluarea economică a ecosistemelor şi biodiversităţii la nivel internaţional şi publicat în 2008 se estimează că pierderea anuală a serviciilor ecosistemice reprezintă echivalentul a 50 de miliarde EUR şi că, până în 2050, pierderile cumulate în ceea ce priveşte bunăstarea se vor ridica la 7% din PIB.

Adrian decide că nu folosește nimănui să se mai certe cu ei, „că oricum nu prea le pasă, nu vezi? De asta nu merge nimic în țara asta, că nu ne pasă decât de bucățica noastră.”. Ocolește iazul pe un drum accidentat, pe unde de obicei trec numai tractoare sau căruțe „rezistă mașina asta, a văzut ea de toate până acum”, oprește la o distanță de 10 metri de terenul în flăcări și  scoate lopata din portbagaj.
„Stai aici, și închide bine portierele și geamul!”. E fum, mult prea mult, și totuși începe să care lopeți de pămînt de pe margini și să încerce să stingă focul, de unul singur. Asta face de doi ani încoace, de când a descoperit pasiunea pentru fotografia de natură. „În fiecare an, aceeași poveste! Uită-te puțin la dealurile astea cât sunt de pârjolite, cum miros..nu-și dau seama că distrug tot? Toată biodiversitatea?”

Nici bătaia nu-i ruptă din Rai, dar și legile parcă sunt degeaba

Statistica incendiilor din ultimii ani arată că în perioada februarie-iulie, în România, se înregistrează cel mai mare număr de arderi necontrolate ca urmare a acţiunilor de igienizare a terenurilor de vegetaţia uscată. De cele mai multe ori nu este asigurată supravegherea. Dacă la acestea se adaugă și condiții nefavorabile de vreme, precum vânt, rezultatul va fi un incendiu de proporții, greu de controlat, cu efect negativ asupra solului și a deja discutate diversității.
Autoritățile încearcă repetate acțiuni de informare a populației asupra riscurilor la care se supun prin aceste incendieri.

O astfel de acțiune este inițiată de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă care face apel la cetăţeni să respecte măsurile specifice de prevenire a incendiilor: să nu utilizeze focul deschis în locuri cu pericol de incendiu şi pe timp de vânt, arderea miriştilor, resturilor vegetale, gunoaielor, deşeurilor şi a altor materiale combustibile să se facă în locuri special amenajate;
Arderea resturilor vegetale, gunoaielor, deşeurilor şi miriştilor ar trebui să se facă numai pe baza permisului de lucru cu foc, după ce a fost informat în prealabil serviciul pentru situaţii de urgenţă și trebuie să se  asigure supravegherea permanentă a arderii şi să se stingă jarul după încetarea acesteia.
Sarcina de informare și avertizare revine și primarilor, care sunt obligaţi să aducă la cunoştinţa cetăţenilor prevederile generale şi specifice care trebuie să fie respectate când execută arderea de mirişti, vegetaţie uscată şi resturi vegetale. Arderea miriştii, vegetaţiei uscate şi a resturilor vegetale se execută numai după obţinerea permisului de lucru cu focul, conform prevederilor Normelor generale de apărare împotriva incendiilor, aprobate prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 163/2007, cu excepția arderii vegetaţiei uscate şi a resturilor vegetale în cadrul gospodăriei cetăţeneşti.

În condiţiile respectării, după caz, a prevederilor menţionate, primarul transmite un exemplar din permisul de lucru cu focul celui care solicită permiterea executării arderii miriştii, vegetaţiei uscate sau resturilor vegetale, iar pe cel de-al doilea serviciului public voluntar pentru situaţii de urgenţă.

Ți-am spus, dar n-ai crezut!

Activităţile agricole din primele zile de primăvară sau de toamnă, respectiv curăţarea terenurilor prin incendieri voluntare, constituie un adevărat pericol. Unii cetăţeni inconştienţi dau foc miriştilor, motivând această acţiune cu intenţia de igienizare a terenurilor, însă gradul scăzut de informare în rândul populaţiei duce la adevărate dezastre ecologice pentru că, din păcate, focul nu curăţă, cum cred unii, ci distruge.

Această practică de sezon are efecte dezastruoase atât pentru terenurile agricole, pentru suprafeţele împădurite şi pentru locuinţele învecinate cât şi pentru habitatele naturale, pentru flora şi fauna sălbatică specifică. Totodată este deteriorată calitatea aerului, prin arderea miriştilor se degajă dioxid de carbon şi protoxid de azot, poluanţi implicaţi în efectul de seră care duce la modificările climatice tot mai evidente pe plan mondial.
Arderile necontrolate ale miriştilor sau vegetaţiei uscate din vecinătatea fondului forestier se pot extinde până la acesta, provocând pagube importante pentru floră, faună, habitate, dar uneori şi victime umane.

Prin arderea voită, accidentală sau provocată de o mână criminală, a miriştilor se pun în pericol şosele, localităţi, alte culturi, reţele de conducte cu gaz metan sau petrol, este afectat confortul locuitorilor chiar până la distanţe de zeci kilometri. Sau, foarte grav se poate ajunge la accidente rutiere de proporţii

În primăvara acestui an pompierii ieșeni au fost solicitați să stingă zeci de incendii de vegetație, majoritatea fiind cazuri de ardere intenționată și nesupravegheată a miriștilor de pe terenurile arabile private. În luna martie, lună în care s-a început pregătirea terenurilor cultivabile pentru un nou ciclu de arat și semănat, au fost semnalate peste 40 de incendii de vegetație pe tot cuprinsul Județului Iași. Un caz s-a finalizat dramatic cu decesul unui bătrân în Voinești, care „şi-a pierdut viaţa în incendiul provocat tot de el în propria curte” iar „un tren s-a oprit în zona Movileni din cauza incendiului de vegetaţie care a cuprins vechii stâlpi de telegraf”potrivit publicației „Ziarul de Iași” din acea zi.
La începutul lunii aprilie, alarma a fost dată în satul Vișani din comuna Bârnova tot pentru stingerea unui incendiu în care au ars aproximativ 2.000 mp de vegetație uscată și în satul Doroscani din comuna Popești în care au ars șapte hectare de vegetație uscată. În ambele situații, cauza probabilă (pe care au declarat-o pompierii pâna la finalizarea anchete) a fost aceeasi: incendierea miriștilor pentru igienizarea terenurilor.

Și totuși, ce-ar fi de făcut? 

Începând cu aderarea la Uniunea Europeană, fermierii români trebuie să respecte condiţiile agricole şi de mediu, prin aplicarea unor practici agricole corespunzătoare la arderea miriştilor pe terenul agricol. Arderea miriştilor şi a resturilor vegetale este strict interzisă dacă nu se impune ca o măsură de carantină fitosanitară, pentru prevenirea răspândirii unor boli sau dăunători specifici.
Pornind de la aceste considerente, în concordanţă cu legislaţia europeană, legislaţia de mediu cuprinde prevederi specifice în ceea ce priveşte arderea miriştilor şi a unor deşeuri sau reziduuri combustibile.Aceste prevederi sunt cuprinse în OUG 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată prin Legea 265/2006 cu unele modificările şi completările, modificată şi completată ulterior prin OUG 164/2008.

Încălcarea prevederilor legale privind „obligaţia proprietarilor şi deţinătorilor de terenuri cu titlu sau fără titlu, de a nu arde miriştile, stuful, tufărişurile sau vegetaţia ierboasă, fără acceptul autorităţii competente pentru protecţia mediului şi fără informarea în prealabil a serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă” conform art. 96, alin. 1, pct.9, din OUG 195/2005 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3000 lei la 6000 lei pentru persoane fizice, şi de la 25000 la 50000 lei pentru persoane juridice